Am ceva materiale de la kinetoterapie pe care o sa le scriu pe blog. Sunt acolo la faculta, macar ma folosesc de materiale..
Vitamina K ( menadiona )
In functie de origine se deosebesc 3 tipuri de vitamina K si anume : K1 ( filochinona) care se gaseste in vegetalele verzi ( cu clorofila), K2 ( farnochinona), aflata in alimente de origine animala, iar K3 contine produsi sintetici farmaceutici.
Denumirea i-a fost data in 1935 de Dam si Schonheider tinand seama de proprietatea importanta pe care o are de a coagula sangele.
Vitaminele K sunt compusi organici derivati din naftochinona.
Vitamina K1 de origine vegetala este un ulei colorat in galben, care cristalizeaza prin racire. Vitamina K2 cristalizeaza si este de culoare galben-deschis.
Vitaminele K sunt sensibile la lumina, rezistente la caldura – pregatirea obisnuita a alimentelor nu le distruge.
Surse
Vitamina K1 se gaseste in alimentele de origine vegetala, bogate in clorofila ca de exemplu: spanac, salata verde, urzicile, varza, conopida, mazarea, rosiile, morcovul, lucerna si in cereale (porumb, grau, ovaz) dar in cantitati mult mai mici. De asemenea, vitamina K1 este prezenta in fragi, macese si alte fructe, insa intr-un procent mic.
Vitamina K2 se afla in alimentele de origine animala ca: ficatul de porc, muschi, lapte, oua.
Pentru organismul uman, o parte din vitamina K2 este sintetizata si de bacterii, in special de flora colibacilara intestinala, care se afla in intestinul gros ( colon ).
Absorbtia si metabolismul
Vitamina K este absorbita la nivelul intestinului subtire in prezenta sarurilor biliare, daca mucoasa intestinala si functia hepatica sunt normale. Apoi, pe cale sanguina, este transportat la diferite organe. Cantintati mici de vitamina K se depun in ficat, muschi si splina.
Vitamina K se elimina prin fecale.
Necesarul zilnic de vitamina K este de 1,5 – 2 mg.
Intrucat antibioticele distrug flora intestinala sintetizatoare de vitamina K, se recomanda ca administrarea acestora sa se faca odata cu ingerarea de iaurt, lapte batut sau lapte acidofil. La nou nascuti organismul nu produse suficienta vitamina K, lucru ce explica diferitele hemoragii care apar frecvent in aceasta perioada, precum si necesitatea ca si in alaptarile artificiale sa fie adaugate, la alimentele respective, sucuri de rosii sau de alte vegetale, continand vitamina anti-hemoragica.
Rolul fiziologic al vitaminei K
Vitamina K este cel mai important factor care intervine in procesul de coagulare al sangelui. In ficat, la nivelul celulei hepatice are loc sinteza protrombinei numai in prezenta acestei vitamine. Ea intervine si ca factor de permeabilitate si de rezistenta a capilarelor. Vitamina K este antagonista adrenalinei si trioxinei.
Hipovitaminoza K
Carenta de vitamina K o intalnim fie prin lipsa florei intestinale la nou nascut, deoarece placenta nu lasa sa treaca decat o cantitate mica de vitamina K din sangele mamei la fat sau inhibarea si distrugerea florei in cazul tratamentelor prelungite cu sulfamide sau antibiotice, precum si ulei de parafina.
Hipovitaminoza K ce apare in ictere se datoreaza insuficientei secretiei biliare si, in consecinta, o absorbite defectuasa a grasimilor si a factorilor asociati.
Hipovitaminoza K provoaca tulburari ale coagularii sangelui, prin scaderea sintezei de protrombina si proconvertina, iar timpul de coagulare creste ( normal timpul de coagularea sangelui este de 4-8 minute ).
Apar hemoragii spontane la nivelul pielii, mucoaselor, hematurie etc. Evolutia si complicatiile acestora sunt in legatura cu gravitatea si localizarea hemoragiilor.
Profilaxia lipsei vitaminice trebuie facuta printr-o alimentatie echilibrata cu produse vegetale care sa contina si vitamina K, iar atunci cand se folosesc sulfamide sau antibiotice se recomanda respectarea stricta a indicatiilor medicului.
Toxicitate
Nu se recomanda depasirea dozei de 500 mcg de vitamina K sintetica.
Inamici ai vitaminei K
Radiatiile si razele X, congelarea alimentelor, aspirina, poluarea aerului, uleiurile minerale.
