În ultima vreme n-am mai scris despre fotbalul românesc pe blogul acesta (am încerca să pun toate datele pe Ora Sportivă, check it out), dar după meciurile din ultimele 5 zile, am zis că trebuie să discut puțin despre felul în care s-au schimbat în bine, aș spune eu, echipele de fotbal ale României. Pentru că nu voi vorbi doar despre naționala mare, dar și despre echipa U21 și foarte puțin despre echipa U19.
U19
Chiar cu echipa U19 voi începe, echipă care a fost foarte aproape de calificare la Europeanul U19 în vara aceasta, dar care din păcate a pierdut în ultimul meci într-un mod foarte…. românesc. Ca să întelegeți contextul, România a învins în Elite Round Serbia și Suedia, iar în meciul cu Ucraina a avut 1-0 în minutul 83, doar ca să avem un om eliminat și să pierdem cu 2-1 în minutul 93. O calificare la acel european ar fi dus România la mondialul U20 din 2021.
Chiar dacă a fost un meci nefericit, nu am putut să nu observ 4 jucători: Mățan, Moruțan, Marco Dulca și Vlad Dragomir. Au jucat foarte bine în acel meci și dacă nu era acel final nefericit, probabil am fi văzut o generatie foarte bună la european. Țineți cont de faptul că Ucraina a terminat pe 4 la turneul final din Finlanda…
Pe lângă acei jucatori, Rareș Lazăr, Sîntean, Screciu și Tudor Băluță au jucat și ei binișor. Motiv pentru care o bună parte din ei au fost luați de Mirel Rădoi la nationala U21 pentru dubla din această toamnă cu Portugalia și Bosnia, meciuri decisive pentru calificarea la Europeanul U21.
U21
România a facut două meciuri destul de bune, în care a reușit să marcheze de două ori și să închidă foarte bine poarta. De fapt, să începem de acolo. România a primit 4 goluri în 8 meciuri, a doua cea mai bună apărare din preliminarii, nu a pierdut până acum, a câștigat 4 din cele 5 meciuri din deplasare, iar ultimele două partide sunt acasă cu Țara Galilor și Liechtenstein, echipe care nu mai au nici o șansă de calificare.
Mare parte a acestor statistici se datorează unei apărări destul de bine închegate (nu perfectă, dar destul de solidă), în care omul de bază e Ionuț Radu, portarul de rezervă a celor de la Genoa în acest moment, dar care sezonul trecut a aparut poarta celor de la Avelino, ajutându-i să evite retrogradarea (deși după s-au dus în Serie D, probabil din cauza problemelor financiare). Acesta a oferit siguranță în poarta (chiar dacă mai are un pic de lucrat la coordonarea cu fundașii centrali), iar un portar sigur îi ajută pe fundași să fie mai confortabili cu pasele înapoi.
Linia de fund e și ea destul de solidă, cu Boboc pe dreapta, Ștefan pe stânga și zona centrală acoperită în general de Nedelceanu și Pașcanu (în meciul cu Bosnia Nedelceanu a fost suspendat, deci a intrat Adrian Rus, care a făcut treabă bună). Majoritatea sunt genul de fundași care nu se complică prea tare în situații periculoase.
La închidere în avem în general pe Nedelcu (în meciul cu Bosnia a fost înlocuit de Răzvan Oaidă, care a alergat de a rupt tot meciul. Totuși, omul de lângă el e poate creierul echipei. Cicâldau jucat excelent în ultimele doua meciuri, reușind niște pase și recuperări excelente la mijlocul terenului. Trebuie menționat că a dat și primul gol cu Portugalia U21.
Cei trei oameni din spatele vârfului Adrian Petre sunt Denis Man, Florin Coman și Ianis Hagi. Aceștia au jucat minute bune sezonul trecut din Liga 1 și sunt oameni destul de buni pe posturile lor. Sunt ușor enervat de multitudinea de driblinguri pe care le tot încearcă, în loc să dea drumul la minge, dar sunt conștient că în anumite momente pot să destabilizeze aparările și să dea pase foarte bune. Sau să dea gol direct din corner, cum a facut Ianis Hagi aseară. Iar rezervele lor sunt Mățan, Moruțan și Vlad Dragomir, oamenii pe care i-am observat la echipa U19.
Iar pentru momentele când pasele lor merg bine, le așteaptă un om acolo la finalizare. Aici e o luptă în doi pentru postul de titular: George Pușcaș și Adrian Petre. Robert Moldoveanu e și el acolo, joacă bine, dar nu știu câte minute va prinde în fața celor doi.
Dacă de George Pușcaș știm de la Benevento în Serie A, unde a prins destule meciuri sezonul trecut, Adrian Petre a avut un circuit mai interesant. Un bun atacant la UTA Arad, a plecat de la aceștia dupa ratarea promovării în Liga 1. S-a dus în Danemarca, la Esbjerg, unde i-a ajutat să promoveze, marcând 13 goluri sezonul trecut, iar în actualul sezon de primă ligă daneză a marcat 2 goluri în 6 meciuri.
Viitorul la U21 arată bine. Cum spuneam mai sus, mai sunt doua meciuri din care România are nevoie de măcar 4 puncte, ambele se joacă acasă, iar unul din acestea este cu Liechtenstein. Deci sansele să vedem echipa U21 a României la un European sunt foarte mari.
RO
Cât despre naționala mare, a pornit într-o nouă campanie în Liga Națiunilor, într-o grupă cu Muntenegru, Serbia si Lituania. Dacă în primul meci n-am văzut mare lucru de la tricolori, în al doilea meci am fost placut surprins de schimbarile pe care le-a facut Contra.
Nu e neapărat cea mai solidă echipă pe care o are acum, dar trebuie remarcat că joacă ceva mai ofensiv decât în perioadele Daum sau Pițurcă. Chiar dacă luam goluri, mai și reușim să băgăm mingea în poartă.
Mitrovici a rupt apărarea României, a dat doua goluri din aproape nimic (nu degeaba a dat 4 goluri până acum în Premier League). Am avut noroc că Milinkovic-Savic n-a jucat aproape nimic, iar benzile lor erau lente. Chipciu a reușit să scoată un penalti, transformat de Stanciu, iar dupa ce am luat cel de-al doilea gol de la Mitrovic, am răspuns rapid printr-un gol al lui Țucudean. S-a văzut că au lucrat la cornere pe colțul scurt, dar mingea aia a intrat în poartă la fix, cu portarul pe colț și un fundaș pe direcția mingii.
Puteam să luăm mai multe goluri ? Clar. Puteam să dăm mai multe goluri ? Puteam. Până la urmă s-a terminat la 2-2, un rezultat echitabil pentru ce s-a jucat.
Căt despre echipă, a scârtâit un pic în anumite aspecte. Dacă Tătărușanu a fost destul de sigur în poartă, nu la fel se poate spune și despre apărare. Dacă Bancu a jucat decent pe stânga, pe partea dreaptă au fost mereu probleme, fie că a jucat Benzar, fie Manea. Amandoi fundași dreapta destul de buni, dar puși în dificultate pe acel flanc sau Vojovic sau Ljajic. Si Bancu a avut destule dificultăți în primele minute cu Dusan Tadic și Ante Rukavina, dar în timp a reușit să îi mai țină sub control.
În centru l-am avut pe Săpunaru, care a jucat binișor, dar care a avut mereu probleme în a îl ține pe Mitrovic, la fel și Bălașa. Dar ca un duo, s-au descurcat binișor pe parcursul meciului.
Mâna moartă în acest meci a fost, în mod surprinzător, Răzvan Marin, care nu a avut cea mai buna partidă în tricoul naționalei. Multe greșeli, multe pase aiurea, am fost surprins că nu a fost scos. Problema e că nici nu prea avea pe cine să pună în locul lui. Anton a închis cât s-a putut, dar dupa minutul 70 s-a văzut că nu mai puteau ține pasul cu sârbii.
Chipciu și Drăguș au fost surprizele plăcute, reușind să creeze singuri mai multe faze de poartă, dar la care finalizarea a lăsat de dorit. Chipciu a scos însă un penalti, transformat de Stanciu, celălalt jucător din trio-ul ofensiv. În atac, Țucudean i-a hăituit mereu pe apărătorii sârbi, reușind prin presiungul lui (alături de alți colegi) să recupereze în terenul sârbilor, dar aproape niciodată nu au reușit să le transforme în șanse de gol.
A venit însă inspirat la colțul scurt în urma unui corner executat de Stanciu și a băgat mingea în plasă, reușind cel de-al doilea gol al României în 6 selecții.
Cât despre rezerve, Mitriță a ratat o ocazie mare în ultimul minut, iar Keșeru și Rotariu nu au avut prea multe atingeri de balon.
La naționala mare încă e o criză mare la nivelul axului central, dar cred că vom vedea jucători de la U21 pentru meciurile din Noiembrie (asta dacă nationala U21 reușește să termine pe primul loc grupa în urma jocurilor din octombrie), poate vedem acolo o îmbunătățire.
Concluzie: mergem spre bine. Doar să nu ne pierdem iarăși dupa vreun eșec.
