Sambata, 30 iunie 2012, ora 13:15 – trenul IC 592, vagonul 4. Aerul conditionat este suprasolicitat, dar mai alterneaza din imensa caldura de afara. Nici nu vreau sa imi inchipui cum o sa fie afara, atunci cand voi iesi in Bucuresti. Probabil ca pic instant. Sunt mult prea obisnuit cu temperaturile scazute, iar atunci cand sunt peste 20 de grade deja situatia este destul de nasoala.
Campia Olteniei si a Munteniei nu ne prezinta mare lucru, doar campuri intregi de iarba, buruieni si rareori porumb (care e destul de mic) si campuri in care graul deja a fost preluat de combina. Papurisul isi face si el aparitia prin putinele balti din zona.
Totul a inceput de ieri dupa-masa, cand am avut grija sa rezervam biletele la IC 592 cu plecare din Timisoara la ora 6:05. O ora decenta ati zice, dar nu daca esti o persoana care doarme pana la 11.
Am reusit totusi sa dorm vreo 3 ore in total, dar Cipri abia a apucat sa doarma vreo jumatate de ora, iar acum somnul e mare in el. De vreo 5 kg. Totusi, se trateaza, mai scrie pe la laptop una alta, mai bea niste apa, sa ramana treaz nitel. Presimt ca o sa ne cam doboare somnul cand o sa ajungem in Bucuresti.
Cert e ca pe drumul pana la Drobeta, peisajele ne-au mai tinut putin in priza. Oricand e fain sa vezi Dunarea intre Orsova si Drobeta, peisajul e fantastic.
Pana la Orsova, mai erau ceva peisaje…
Dupa aceea era o zona de padure pana aproape de Filiasi si Craiova
Iar de atunci, plictisitoarea campie.
Mai aveam vreo jumatate de ora pana la Bucuresti, dupa timpii oficiali, dar tinand cont ca la Rosiori eram cu 10 minute in urma, tin sa cred ca vom ajunge la 14:30, nu la 14:15, timpul oficial.
Pana atunci, mai avem laptopuri si cablaraie de strans si o incercare de a suporta caldura betoanelor Bucurestene.
