Progresele în tehnologia militară au înclinat balanţa pe câmpul de luptă în favoarea apărării, cauzând un număr enorm de pagube, deoarece tacticile contemporane deveniseră arhaice în noile circumstanţe. Sârma ghimpată a fost utilizată într-un mod eficace, pentru a încetini atacurile infanteriei; artileria, care devenise mai fatală decât în deceniul 1870, împreună cu mitralierele, aveau un efect extrem de distructiv împotriva infanteriei, pe un teren neted. Mulţi din ofiţerii ţărilor europene ignoraseră învăţăturile războiului civil american şi erau de acord să accepte pierderi mari.
După succesul lor iniţial în Marne, Antanta şi forţele Puterilor Centrale au început o serie de manevre de încercuire, pentru a forţa inamicul să se retragă, în aşa numita Întrecerea la mare. Forţele franceze şi britanice au descoperit rapid poziţiile defensive germane, care se întindeau de la Lorraine până în Flanders. Marea Britanie şi Franţa au încercat să treacă la ofensivă, pe când Germania apăra teritoriile ocupate. Tranşeele germane erau construite mai bine decât cele a duşmanilor săi: tranşeele anglo-franceze erau concepute doar ca bariere “temporare” până când forţele lor o să treacă prin liniile germane. Unii sperau că situaţia inertă va lua sfârşit cu ajutorul tehnologiei. În aprilie 1915, germanii au utilizat pentru prima oară arme chimice, deschizând o breşă de şase kilometri în liniile aliaţilor, când soldaţii francezi s-au retras. Această breşă a fost acoperită de soldaţi canadieni la Ypres. Nici unul din oponenţi nu a fost capabil să iniţieze un atac hotărâtor, cu toate că acţiunea germană la Verdun în 1916, şi eşecul Antantei la Somme în vara anului 1916 aproape au distrus armata franceză. Încercările franceze zadarnice de a lansa atacuri puternice şi directe contra liniilor germane, s-au terminat cu pierderi enorme pentru infanteria franceză, şi au cauzat acte de insubordonare, care au pus în pericol integritatea frontului francez după Ofensiva Nivelle în primăvara anului 1917. Noutatea revoluţiei ruse a intensificat sentimentele socialiste. Steaguri roşii au fost ridicate şi, cu mai multe ocazii, a fost cântată Internaţionala.
Până la sfârşitul rebeliunii, au participat la aceasta între 30.000 şi 40.000 de soldaţi francezi. Pe parcursul perioadei 1915-17, Imperiul Britanic şi Franţa au suferit cu mult mai multe pierderi decât Germania, însă ambele părţi au pierdut milioane de soldaţi din cauza rănilor şi a bolilor.
