Pentru cineva care pare în mod constant albume rap & rock, probabil că o recenzie a acestui album e ceva neobișnuit.
Totuși, apreciez calitatea vocală a melodiilor pe care Lana de Rey le-a scos de-a lungul anilor, stilul ei melancolico-tragico-romantic sună extraordinar, mai ales că își alege negativele cu destul de multă atenție încât să își păstreze stilul.
N-a mai scos de mult timp un album, dar anul acesta, la final de august, a lansat un album nou (bine, câteva din melodii erau deja lansate, dar sunt și câteva melodii noi), așa că i-am dat câteva ascultări să văd dacă e ceea ce trebuie.
Și e ce trebuie. Aceeași muzică lentă cu același negativ simplu și care îți dă o stare de melancolie extraordinară. E genul de album pe care l-aș pune într-o seara de vineri, după o săptămână de lucru, cu apusul la orizont și cu ceva vin (sau vin fierbinte, dacă e iarnă), cu gândul la tot felul de lucruri care aș vrea să le fac (sau poate le-aș fi făcut, că mna, melancolia și tristețea merg mână în mână).
Primele 4 melodii merg foarte mult pe același stil, iar de acolo albumul are un pic alt sound, dar tot tragico-romantico-melancolic. Așa cum îi stă bine unui album de la Lana del Rey.
Mariners Apartment Complex și Norman F&king Rockwell sunt piesele care mi se par că sună cel mai bine (primele 2 de pe album), dar poate voi sunteți de altă părere. Albumul e aici pe Google Play, dar găsiți piesele și pe Youtube.
Poza e din cover-ul original al albumului
