Nu a inceput de azi sau de ieri, e un proces care a inceput inca de la revolutie. Cand oamenii s-au saturat de lipsa de mancare si de drepturi. Si au plecat. Au renegat propria tara si au plecat intr-o tara in care puteau sa lucreze si sa traiasca intr-un mod decent.
Douazeci si patru de ani mai tarziu (mergem usor spre doua zeci si cinci), oamenii care stau in tara asta raman in aceasta umbra mare de negativism. Mare parte a populatiei traieste din grija statului, companiile straine evita Romania din cauza unei birocratii enervante si a unui organism financiar complet cretin. Politicienii care sunt la putere, indiferent de culoarea politica, zona, nationalitate sau gandire religioasa au cautat sa profite si sa fure cat mai mult din tara asta.
Dar printre marea asta de idioti si asistati sociali sunt o multime de oameni care gandesc ca Romania poate fi schimbata. Si propun masuri, multe din ele bune, pentru a spori progresul Romaniei. Doar ca nimeni nu ii asculta.
Si aici e problema. In istoria Romaniei rar s-au rezolvat probleme doar prin simple intalniri diplomatice. In mare parte a timpului razboaiele si crimele odioase au rezolvat probleme in vreun fel. Iar acestea ne-au lasat o tara cu o grava criza de identitate si un teritoriu ciopartit.
De cele mai multe ori e mai bine sa rezolvi un conflict pe cale diplomatica. Pentru ca asa cum orice razboi ne-a aratat, in urma lui raman numai ruine si foamete.
Dupa revolutie oamenii au tot rabdat si au asteptat un guvern si un presedinte capabil sa conduca tara si sa o scoata din impas. Nimeni nu a reusit pana acum, desi au fost asa zise cresteri economice. Romania are miliarde de dolari datorii, bani care o sa vina de la noi, nu de la politicienii care i-au cheltuit inutil si pe proiecte proaste. Sau care pur si simplu i-au bagat in buzunarele proprii.
In 2014 situatia nu e deloc diferita. Acelasi guvern corupt, o majoritate socialista care vrea sa acapareze toata puterea economica si sa si-o imparta dupa cum si-o doreste, luand unele decizii stupide, ca cea relatata de Moise Guran in ultimul sau articol. Sa ierti o companie straina de o datorie de jumatate de miliard de dolari e o prostie imensa. Asta in timp ce Petromidia produce o multime de bani pentru kazahi. Care e scopul ? Le-au fost promisi o parte din bani ? Acolo sa fi ajuns lacomia politicienilor ?
Cu cei 500 de milioane de dolari poti echipa corespunzator o multime de scoli din Romania sau o gramada de spitale din Romania. Lucru care imi aduce aminte de fostul ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu, un vierme parazit in orice guvern din care a facut parte. Nu imi aduc aminte sa fi facut ceva bun, indiferent de ministerul pe l-a condus.
Aceasta a comandat pentru un spital din Bucuresti piese de mobilier cu costuri imense, unele peste 10.000 de lei + TVA, acestea nefiind macar necesare in procesul medical. Cum sa nu tragi la raspundere oamenii care au facut asta ?
O sa inchei aici. Sunt prea obosit dupa o zi pe drum muncind cinstit ca sa mai continui. Dar promit ca o sa revin cu mai multe articole pe teme similare in viitor. Pana atunci, pe internet puteti gasi o gramada de bloguri foarte bune care povestesc despre abaterile majore facute de actualul sistem. Si va las sa va intrebati ?
Cat va mai permiteti sa tineti actualul sistem in picioare ?
