Ma gandesc de multa vreme sa imi iau o bicicleta. In primul rand mai vreau sa dau jos ceva din kilogramele puse pe mine in perioada acestui an si in plus am nevoie de un mijloc mai rapid de deplasare decat proprile picioare cand merg prin localitatile din judetul Timis. Insa vazand un concurs la PortocalaMecanica, am decis sa ma apuc sa va povestesc ceva din istoria mea cu bicicletele.
Povestea mea cu bicicletele e destul de recenta, eu avand o…. reticenta in a ma urca sau conduce orice vehicul care prinde viteza, pe motiv ca nu il pot controla.Si intr-adevar, nu prea reuseam sa controlez mai nimic, ducand o lipsa totala de indemanare. Asta se intampla acum 8 ani . Prima oara cand am vazut prieteni de varsta mea cu bicicleta, mi-am zis ca trebuie sa ma dau si eu. Un prieten din Uricani mi-a imprumutat bicicleta lui, bicicleta careia am reusit sa ii distrug frana cu foarte mare usurinta. Am zis sa nu mai incerc sa ma dau pe bicicleta pana cand nu o sa am propria bicicleta. Nici pana in ziua de azi nu am avut propria bicicleta, am avut norocul sa iau bicicleta bunicului si sa incerc pe ea. Bicicleta era o semicursiera ruseasca,
destul de buna si rapida si in special foarte subtire. Stiu ca am reusit in primele zile sa merg pe ea, dar reuseam sa urc pe ea doar cu ajutor. Mi-a luat vreo 2 saptamani pana sa invat sa ma sui pe ea si sa plec fara probleme. Si am avut parte de bicicleta toata vara, timp in care am invatat sa ma dau pe ea inclusiv
fara maini. Reuseam chiar sa ma tin de masinile ceva mai slabe cand ieseam pe drumul principal al comunei.
Insa aproape de terminarea vacantei mi s-a ras portia de bicicleta. Am reusit sa indoi ghidonul, roata si sa fac praf lantul. Roata din fata mi-a alunecat intr-o zona de pe asfalt in care se afla ceva nisip. Era curba si m-am indoit putin ca sa pot lua curba fara probleme. Nu am observat nisipul si bicicleta s-a dus cu tot cu
mine in sant, vreo 6 metri. Stiu ca timp de vreo 2 ani nu am mai avut parte de bicicleta din cauza asta.
In schimb in Uricani aveam un prieten care avea o bicicleta de imprumut pentruo zi de sambata, o zi de vara. Era chiar un Pegas, dar unul rusesc modificat. Nu avea frana de mana, iar frana de picior era groaznica. Stiu ca pe drum mergeam cel mai incet, avand ca adversari un Montan si o semicursiera.
Faza urata s-a petrecuta la intoarcerea catre Uricani cand la intrarea in oras era o panta in care puteai merge lejer cu viteza. Din pacate chiar aproape de zona in care se facea drept, pompierii au pus un furtun gros. Eu deja pornisem si aveam viteza, incercam ca disperatul frana din pedale, iar cand nu a mai mers am
incercat frana de picior. De picior real. De nu mi-au scartait adidasii la contactul cu asfaltul….. tot degeaba. Nu am reusit sa reduc prea mult viteza si am intrat fix in furtunul lor. M-am dat si peste cap, bicicleta era imprastiata, vai de ea. Am reusit sa pun la loc lantul si ce mai era de pus ca sa ajung sa returnez
bicicleta. Stiu ca aia a fost ultima experienta pe bicicleta, desi am mai incercat cateva, dar doar pentru cateva minute.
Acum vreau sa imi iau o bicicleta, pentru ca pentru permis inca nu ma simt pregatit sa dau, iar un scuter ma costa mult prea mult acum. Asa ca varianta bicicletei imi surade. Plus ca ma ajuta sa mai fac ceva sport si e nepoluant. Toate ma duc cu gandul de a imi lua o bicicleta. Ramane insa de vazut ce voi reusi sa procur…
